Pentru cei care nu mai iubesc nationala.
Scarbit de faptele unora lasi capul in piept si mergi mai departe. Nu esti las doar curajul a prins mucegaiul nepasarii, ideile sunt stramte intr-un neuron care-si forteaza nota de ultim aparator al unui crez prafuit. Eu cred in nationala, nu in oameni, ei m-au dezamagit prea mult sa ii miluiesc cu o privire aruncata in scarba peste gardul dintre mine si ei. Eu nu cred nici in mine,m-am inselat de prea multe ori sa ma respect asa cum visam odata ca merit sa o fac. Inchid ochii pierdut in trecut. Intr-un trecut in care am indraznit sa sper atingerea unei himere, himera insasi s-a pierdut era nefiresc sa nu o fac si eu. La fel de nefiresc ar fi sa nu cred in spiritul nationalei, trecand peste ani nationala mea si-a pierdut gloria, dar gloria e adesea doar o femeie usoara care te lasa mereu pentru unul cu bani, nationala mea imi doarme sub perna, timida si trista nu crede in minuni, e prea saraca sa spere ca va avea curand parte din dulceata perversa a gloriei. Nationala lor e mai bogata, mai frumoasa si poate mai iubita. Dar nu e nationala mea.
Eu imi scriu nationala cu litere mici pentru ca vreau sa-si castige singura dreptul la majuscule, eu cred in nationala mea pentru ca lumea ii spune Romania.
